Primul curs de formare ca doula post-partum din România a avut loc în 23–26 mai 2017, la Cluj-Napoca. Așa cum proaspetele mame au nevoie de câteva zile de liniște imediat după naștere, și proaspetele doule post-partum au avut de la noi un răgaz de odihnă și sedimentare a celor aflate la curs. Și tot la fel ca proaspetele mame, de îndată ce s-au acomodat cu noul rol, și-au luat rolul atât de în serios, încât cu greu și-au găsit timp pentru altceva. Dar și-au găsit totuși un răgaz ca să ne trimită câteva gânduri despre curs.

Doula România: Care este experiența ta profesională de până la cursul doula post-partum?

Mădălina Gugu: Deși am absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport în Galați și Facultatea de Management în Brașov, am lucrat timp de 10 ani în industria jocurilor de noroc, în live game, unde am început fiind crupier și am terminat, dacă pot să spun așa, fiind asistent manager când am rămas însărcinată.

Ramona Aldea: Am lucrat 6 ani în bancă și 2 ani în outsourcing până la bebe.

Mihaela Cristina Bălan: Am lucrat în multe domenii. Operator–preparator în fabrici de medicamente, educatoare, învățătoare, o perioadă m-am ocupat de o pasiune de-a mea – handmade-ul.

Anca Munteanu: La bază sunt inginer biochimist, cu specializare pe partea de alimente.

Doula România: Care este experiența ta cu copiii și cu proaspetele mame de până acum?

Mădălina Gugu: Am 2 copii, gemeni, de 2 ani și 8 luni, cu care m-am descurcat în mare parte singură, după o venire a lor pe lume plină de provocări. Din experiența mea am reușit, cred eu, să ajut și alte mămici din jurul meu, fără să am o certificare în domeniu.

Ramona Aldea: Înainte să am propriul copil, nu mă interesau absolut deloc. Am început să citesc în sarcină, cursul Lamaze cu moașa Irina Popescu m-a ajutat foarte mult și a pus baze solide în ceea ce privește îngrijirea bebelușului, atitudinea față de el în ceea ce privește plânsul, somnul… Mi-a schimbat viziunea asupra unor aspecte „moștenite” din cultura populară. Așa că am transmis cu foarte mare încântare informațiile aflate pe parcurs tuturor proaspetelor mămici cu care am interacționat. Uneori cu succes, alteori mai puțin.

Mihaela Cristina Bălan: Se pare că de mică (8–9 ani) eram dădacă tuturor copiilor din jur, apoi, de la 16 ani, am crescut-o pe sora mea mică. Pentru că fac parte dintr-o familie de femei (3 generații în care 10 fete și 1 băiat în prima generație) și am prietene cu bebei, am avut mai mereu contact cu proaspete mămici :) Am început să experimentez de când o am pe gălușca mea. Atunci am început să învăț cu adevărat.

Anca Munteanu: Cu proaspetele mămici nu am experiență. Cred. Însă am „experiență cu mine”, ca proaspătă mamă. De fapt, am două: una tristă și una frumoasă. Cea tristă m-a făcut să cred că e nevoie de doula post-partum, iar cea frumoasă m-a convins că eu trebuie să fiu doula post-partum.

Doula România: Care este motivul pentru care dorești să profesezi ca doula post-partum?

Mădălina Gugu: Vreau să ajut proaspetele mămici, să fiu acolo pentru ele, pentru că eu chiar știu cum e să ai nevoie de o doula post-partum, dar să nu fii norocoasă să fi existat așa ceva în orașul tău când tu ai avut nevoie.

Ramona Aldea: Îmi doresc să profesez ca doula post-partum ca să ajut mămicile și bebelușii să traverseze mai lin perioada de acomodare la viața extrauterină, cu informații potrivite, cu sprijin moral, emoțional și o vorbă bună. Bebelusia timpurie mi se pare o perioadă atât de frumoasă, încât mi se pare mare păcat să fie trăită în spaime, mituri și neliniști.

Mihaela Cristina Bălan: Sarcina și nașterea mi se par niște minuni. De aceea mereu mi-am dorit să fiu moașă sau să pot să ajut proaspetele mame care nu au ajutor sau care nu știu prea multe despre bebeluși. Să pot să ofer mamei o experiență frumoasă. Dar din cauza sistemului medical de la noi am renunțat la moșit. Daaaaar o să vreau să fac cursul de doula la naștere :) Până atunci mă axez pe proaspete mămici. Știu cum este să nu ai ajutor, pentru că eu nu am avut și este tare greu să te împarți și să faci toate treburile în casă, cu bebe și soț.

Anca Munteanu: Principalul motiv este faptul că sunt convinsă că, dacă aveam după prima naștere o doula post-partum în preajmă, totul era diferit. Poate mai ușor și sigur mai frumos. Pentru că încă sufăr că tata e în cer, iar mama e departe. Pentru că am cerut ajutor și mi s-a întors spatele.

Pentru că, cu doi copii mici cu febră și fără pâine în casă, mi-a trecut prin cap ideea că trebuie să existe sau să concep o variantă de a ajuta mamele ca mine. Știu că nu sunt „singura mamă singură”. Când am văzut ce presupune o doula post-partum mi-am amintit de acest gând. Era cadrul perfect pe care eu nu reușisem să-l creez. Era acea pereche de pantofi pe care nu i-ai încercat, dar știi că sunt făcuți special pentru tine.

Pentru că ceea ce am trăit după prima naștere mă face să fiu empatică cu proaspetele mămici.

Pentru că aș vrea ca nicio mamă să nu știe cât e de trist să te îndrăgostești de bebelușul tău când el nu mai e bebeluș, din cauza unui început dureros de trist.

Mi-am dorit toată viața copii. După primul copil, m-am speriat. Atât de tare, încât am zis că nu mai vreau. Apoi, după ce m-am îndrăgostit de copila mea, m-am mai gândit. Acum am doi pui și aș mai vrea încă vreo 8. Dar încerc să fiu realistă. Parcă aș vrea doar așa… să fie ai altora… cu mine în preajmă. Și doula post-partum se mulează perfect pe visul meu.

Doula România: Ce ți-a plăcut cel mai mult la cursul de formare ca doula post-partum?

Mădălina Gugu: Cel mai mult? Căldura cu care am fost primită, căldura și totodată seriozitatea cu care a fost predat tot acest curs. Mi-a bucurat sufletul să vă ascult și să învăț de la voi.

Ramona Aldea: Cel mai mult la curs mi-a plăcut atmosfera. După cum v-am mai spus, m-am simțit ca în tabără.

Mihaela Cristina Bălan: Berzele profesoare! Calme, înțelegătoare și pentru că au avut răbdare să răspundă la toate întrebările pe înțelesul tuturor. Atmosferă de cuib :)

Anca Munteanu: Existența unui cadru care să-mi dea șansa să fac acel ceva pe care mi-l doream la un moment dat pentru mămicile depășite de situație. Faptul că, deși am doi copii, am învățat multe lucruri pe care nu le știam.
Faptul că m-a entuziasmat să îmi doresc cu adevărat să ajut mamele. Faptul că am cunoscut echipa Cuibului și pe celelalte participante.

Doula România: Ce nu ți-a plăcut la curs?

Mădălina Gugu: Nu mi-a plăcut că a fost așa scurt.

Mihaela Cristina Bălan: Că a fost prea scurt :(

Anca Munteanu: Aș fi vrut să dureze măcar o săptămână.

Doula România: Cum ți s-a părut colectivul de femei cu care ai fost colegă la curs? Ai învățat ceva și de la ele?

Mădălina Gugu: Am fost un grup de femei cu personalități diferite, zic eu, dar totuși cu aceeași dorință de a dărui. Cu siguranță am învățat câte ceva de la fiecare și din povestea fiecăreia.

Ramona Aldea: Colegele de curs au fost foarte simpatice și ele.

Mihaela Cristina Bălan: Frumos și deschis. Da, se pare că mereu o să învățăm una de la alta, adică de la mamă la mamă :)

Anca Munteanu: Ascultând trăirile și experiențele unora dintre ele am conștientizat diferite lucruri despre mine.

Doula România: Ai avut revelații, momente „uau!” în timpul cursului? În legătură cu ce subiecte?

Mădălina Gugu: Da! Fără doar și poate au fost momente „wow”. Pentru mine, marcant a fost momentul în care s-a discutat despre comunicare, ascultare activă, empatie. La capitolul ăsta am avut ce învăța și înțelege, este unul dintre punctele mele slabe și cred că voi ați pus o piatră de temelie importantă.

Ramona Aldea: Momentul meu de revelație este cumva în afara curriculei: conștientizarea propriilor bias-uri, dar aici trebuie să-mi pun un pic ordine-n gânduri și simțiri, să văd pe ce e de lucrat.

Mihaela Cristina Bălan: Realizarea că e important să lucrez întâi cu mine, ca să pot fi alături de proaspetele mame dintr-un spațiu „curat”!

Anca Munteanu: Momentele de „uau” au fost cele în care am înțeles câte ceva despre mine. Au fost momentele în care am retrăit fragmente din trecut și cele în care, în sfârșit, mi-am auzit gândurile pe care nu am îndrăznit până acum să le aud în „gălăgia” sufletului meu.