Ideea ca un cuplu să crească izolat o familie este o noutate pentru societatea umană. În absența sprijinului din propria familie extinsă și a sistemelor de suport tribale, avem nevoie de doule post-partum.

Fiecare din experiențele mele post-partum a fost diferită. Dacă într-una din ele am fost amețită și fericită, într-alta m-am simțit supărată și copleșită, iar într-un alt caz simțeam că pierd legătura cu realitatea. Numitorul lor comun a fost faptul că mă simțeam în derivă. Pierdută într-un ocean de vise frumoase ori bântuită de coșmaruri pe care mă simțeam obligată să le țin doar pentru mine.

Și probabil că așa stau lucrurile. Te strădui, de una singură. Reușitele sunt doar ale tale. La fel cum sunt doar ale tale durerea și mania. Și dacă îți trece prin minte să împărtășești cu cineva, oricum nu te-ar înțelege nimeni. Maternitatea e o fundătură.

Poți și tu să urmezi un curs de formare ca doula post-partum. Citește detalii și înscrie-te aici.

Pentru multe dintre noi, inițierea în maternitate chiar așa se simte, fie că e prima sau a 5-a naștere. Te duci în colțul tău, te aduni și, ocazional, în următoarele câteva luni, îndrăznești să scoți nasul în lume. Dar cel mai mult rămâi consemnată în lumea ta. Se pare că acolo trebuie să rămâi.

Ori poate nu. Pentru că reproducerea și maternitatea n-au fost proiectate să fie trăite așa. Nu suntem creați pentru a avea copii în familii de o singură generație. Familii insulare. Ideea ca un cuplu să crească izolat o familie este o noutate pentru societatea umană. Milenii la rând am trăit în familii extinse, în triburi ori măcar în case ce adăposteau mai multe generații. A avea un copil era o responsabilitate de grup și fiecare membru își aducea contribuția, oferind sprijin practic și emoțional.

Totuși, în multe locuri din lume, tânăra familie încă are parte de suport continuu, iar mama – de odihnă. „În Orientul îndepărtat, Asia de SE, India, o mulțime de țări din America de Sud și în Africa, în societățile musulmane din întreaga lume, există o serie întreagă de practici post-partum. Indiferent de numele lor, toate implică odihnă și sprijin pentru mamă, uneori pentru luni la rând”, scrie Allie Chee în cartea sa „Proaspăta mamă: cum pot doula, moașa, doula post-partum, menajera, bucătăreasa ori bona să sprijine vindecarea, relaționarea și creșterea”.

Acolo unde încă există o tradiție puternică în sprijinul post-partum, acesta se aplică nu doar familiilor bogate. Fiecare femeie însărcinată are parte de 20–60 de zile de sprijin practic și emoțional, din partea femeilor cu care este înrudită sau din partea unora angajate în acest scop.

Obiceiurile post-partum au, adesea, reguli stricte pe care lăuza trebuie să le respecte. Printre cele mai importante – evitarea efortului sau a anumitor mâncăruri, evitarea expunerii în public. Practicile includ și anumite tipuri de mâncăruri, menite să o ajute pe femeie în refacerea puterilor, remedii naturale specifice nevoilor unei lăuze, asistență în timpul îmbăierii și îngrijirii personale, sprijin în alăptare, o mână de ajutor și încurajare pentru exerciții fizice ușoare. În China, aceste exerciții au nume explicite, cum ar fi „scapă de fundul mare” ori „evită sânii-șosetă”.

Dar în țările vestice, ideea unei perioade de odihnă după naștere prelungite ori a unei izolări sociale în vederea refacerii sunt văzute ca un lux ori ca un semn de slăbiciune. Țara asta a fost construită de pionieri, de singuratici și de cowboy, deci nevoia de ajutor cu un nou-născut ar fi fost o mare povară în cele mai multe cazuri. Așa că ne-am descurcat. Și încă ne descurcăm. Oarecum.

Avem cea mai mare rată de schimbări de dispoziție post-partum de pe planetă. Mai mult de jumătate dintre noi suferă de ușoară depresie post-partum. 20% dintre femei se luptă cu depresie post-partum în toată regula, o boală debilitantă și sfâșietoare, ce este 100% tratabilă și 99% preventibilă. Și majoritatea cazurilor nici măcar nu se anunță. Pentru că suntem prea mândre, prea copleșite, prea triste. Dar incidența este deja prea mare pentru a continua să ignorăm.

Unele țări vestice au încercat să compenseze lipsa de ajutor post-partum prin extinderea perioadei de concediu de creștere a copilului. Ceea ce este un mare pas înainte. Dar nu-i suficient doar să fim scutite de muncă. Avem nevoie de ajutor pentru a ne putea recupera sinele, corpul, mintea și sufletul. În absența sprijinului familiei extinse, avem nevoie de doule post-partum.

O doula post-partum oferă un ajutor semnificativ în recuperarea controlului. Vine cu o minte deschisă, o inimă bună și cu o grămadă de cunoștințe despre recuperare. Poate ajuta cu prepararea de mâncare sănătoasă, cu alăptarea, cu remedii naturale, cu îngrijirea casei ori a bebelușului, cu procesarea experienței nașterii, exerciții fizice. La fel ca o doula la naștere, doula post-partum ușurează tranziția la viața cu copii pentru ambii parteneri. Fiecare doula e diferită și oferă o gamă de servicii ușor diferită, dar asta e bine, pentru că poți să o alegi pe cea care ți se potrivește cel mai bine. Este reacția cowboy-lor la nevoia de îngrijire post-partum dintr-o țară bogată și care muncește din greu.

Tarifele doulelor sunt la fel de diverse ca personalitățile lor, dar eu cred că banii sunt făcuți tocmai pentru asta. Dacă m-aș putea întoarce în timp, știu că o doula post-partum m-ar fi salvat de ravagiile cauzate de OCD, de la epuizarea care m-a îndobitocit și mi-a pus căsnicia în pericol, dar și de singurătate. Merită fiecare bănuț numai ca să te simți mai bine în acele zile speciale de după naștere. Dar multe dintre noi n-au buget pentru așa ceva și nu-mi rămâne decât să sper că, într-o zi, costurile cu o doula post-partum vor fi acoperite de asigurare. Între timp, aș propune:

  • dacă plănuiești o petrecere pentru prietena ta gravidă, dăruiește-i la baby shower o sumă de bani pe care o poate folosi pentru a plăti doula post-partum

  • dacă ești chiar tu gravidă, economisește bani pentru doula post-partum și alte tipuri de îngrijiri post-natale. Ia în considerare programe de întărire a musculaturii pelviene și abdominale, masaj, programări la un specialist în probleme specifice mamelor, mâncare preparată în avans sau congelată, femeie la curățenie, orice fel de ajutor pentru mame. O doula post-partum te poate ajuta cu toate acestea. Nu-i deloc un lux. O fi la ordinea zilei să ne descurcăm și fără, dar nu înseamnă că e natural.

  • dacă nu-i chip să angajezi vreun ajutor, fă un plan de îngrijire post-partum împreună cu partenerul tău. Fă o listă cu 5–8 persoane care sunt dispuse să-ți aducă ceva de mâncare atunci când îi rogi. Fă o listă cu prieteni pe care îi poți suna oricând doar ca să vorbești cu cineva. Când cineva te întreabă „pot să te ajut cu ceva?”, întreabă când pot veni în vizită pentru simpla plăcere de a purta o conversație cu un adult ori să stea cu bebelușul tău cât timp îți faci un duș. Pare un lucru mărunt, dar multe dintre noi știu că poate face o diferență greu de explicat.

  • e de preferat să angajezi doula post-partum înainte să naști, astfel încât să fie pregătită să intre în acțiune imediat. N-o să vrei să conduci interviuri de angajare la câteva zile după ce ai născut. Întâlnește-te cu mai multe candidate. Alege pe cineva cu care te simți confortabilă în a împărtăși, cineva cu care simți că rezonezi.

Nu-i un lux să ai pe cineva care să te țină ancorată în realitate. Și nu-i nici ceva specific doar anumitor culturi. Este o necesitate. Pentru că nu poți naviga în necunoscut fără o ancoră.

Traducere și adaptare după articolul „Planning for Postpartum: Help is Not a Luxury”, de Lauren McClain