De multe ori, aceste două profesii – moașa și doula – se confundă, tocmai pentru că moașa din spital nu e încă lăsată să își facă datoria ca la carte. Dar împreună pot contribui semnificativ la o experiență a nașterii cât mai aproape de ceea ce-și doresc viitorii părinți.

„Felul cum o femeie dă naștere contează – pentru sănătatea pe termen lung a copilului ei, pentru familia ei, precum și pentru sănătatea mentală și fizică a ei și încrederea în sine și respectul de sine ca femeie și ca mamă. Modul în care o femeie este îngrijită și susținută în timpul nașterii are o influență majoră, nu doar în modul în care ea dă naștere dar, de asemenea, în modul în care percepe nașterea.” – Partenerul de naștere (ediția a patra), Penny Simkin

Cum se completează doula și moașa la naștere

Pentru că munca doulelor este încă prea puțin cunoscută la noi, cei mai puțin informați rămân cu senzația că moașele sunt suficiente și că acoperă inclusiv partea de sprijin psiho-emoțional acordat femeii în timpul nașterii. Dar iată cum se completează de fapt cele două:

  • Moașa autorizată este un cadru medical specializat, cu pregătire universitară, care are competența de a pregăti și asista femeia în timpul sarcinii normale, al nașterii fiziologice și al perioadei de lăuzie, când se ocupă și de îngrijirea nou-născutului sănătos.

  • Doula este o profesie informală care se referă la însoțirea non-medicală a femeii în toate aceste etape. Doula asigură sprijinul emoțional, psihologic și social fără să interfereze cu aspectele medicale ale nașterii.

Tehnici de confort fizic și emoțional aplicate de doula la naștere

Cuvântul grecesc „doula” înseamnă „cea care îngrijește femeia”. În ziua de azi, acest termen este folosit pentru a descrie activitatea unei persoane instruite și experimentate în a oferi femeii și partenerului acesteia sprijin emoțional continuu, confort fizic și asistență în obținerea informațiilor atât înainte de naștere, cât și în timpul și după naștere.

O doula la naștere o ajută, prin toate resursele, pe mamă să învețe să ia decizii și să aibă încredere în forțele proprii. Sprijinul ei constă în:

  • recunoaște nașterea ca fiind o experiență-cheie pe care mama și-o va aminti toată viața;

  • înțelege fiziologia nașterii și nevoile emoționale ale unei mame în travaliu;

  • sprijină femeia și partenerul său în pregătirea și urmarea planurilor lor pentru naștere;

  • stă alături de femeia aflată în travaliu pe toată perioada acestuia;

  • oferă femeii sprijin emoțional și fizic, din punct de vedere obiectiv, și asistență în obținerea informațiilor de care aceasta are nevoie pentru a lua decizii bune;

  • facilitează comunicarea dintre femeia în travaliu, partenerul acesteia și personalul medical;

  • își percepe propriul rol drept al unei persoane care îngrijește și protejează amintirea femeii, în ce privește experiența pe care o are la naștere.

Paleta de resurse ale unei doula la naștere este foarte mare:

  • se limitează la a fi doar prezentă, fără a face nimic concret – dacă aceasta este nevoia mamei;

  • îi face acesteia masaj, îi pune o compresă pe frunte, o încurajează;

  • îi sugerează poziții pe care să le încerce astfel încât să-i fie mai ușor, iar bebe să coboare mai lin;

  • respiră împreună cu mama, se plimbă împreună cu ea și o ține de mână în timpul expulziei;

  • după naștere, poate să-i maseze burtica, pentru a obține efectul de strângere a uterului pe care l-ar fi produs suptul bebelușului, în cazul în care acesta nu este atașat la sân imediat după naștere;

  • se asigură că alăptarea pornește cu dreptul.

Ce zic studiile despre efectele asupra mamei ale nașterii cu doula

Doula, prin simpla ei prezență, îndeplinește securizarea emoțională maternă, are grijă ca mediul să fie favorizant, intim, cald, astfel încât hormonii nașterii să se secrete liber. Are grijă ca mama în travaliu să se simtă confortabil, instinctuală, prin asigurarea de căldură, liniște deplină, întuneric.

Rezultatele cercetărilor arată că prezența unei doula la naștere ajută astfel:

  • scade cu 50% riscul intervenției prin cezariană, cu până la 23% incidența depresiei în primele 6 săptămâni postpartum, cu până la 40% anxietatea;

  • scade cu 25% durata travaliului, cu 30% nevoia folosirii analgezicelor, cu 40% nevoia de oxitocină pentru inducerea sau augmentarea contracțiilor, cu 60% nevoia pentru epidurală, cu 40% riscul utilizării forcepsului;

  • crește cu până la 74% stima de sine, cu până la 51% rata alăptării în primele 6 săptămâni postpartum.

Lucrând împreună și punându-și competențele specifice în slujba nou-născutului și a familiei lui, moașa și doula sunt necesare și suficiente pentru a face ca experiența nașterii să fie una cu adevărat transformatoare și dătătoare de putere pentru femeia care tocmai devine mamă.

Articol preluat și adaptat după cel publicat de BB Center.